Ce face omul dupa o zi lunga cat o zi de post (nu degeaba a fost vineri) si grea mai ceva ca o zi de luni dupa o vacanta de saptamani bune???NU stiu....dar stiu ce fac eu.....ma apuc sa imi fac blog. Ma batea gandul asta de ceva vreme incoace si dupa asa minune de zi nu ar strica sa imi pun in practica ideile.

Ziua de azi se dorea a fi o zi relaxata de vineri, la modul lejerache, cu program scurt si voie buna cat china, dar ce sa vezi...ciuciu relax, ciuciu program scurt, ciuciu voie buna.
Ziua a inceput mai mult decat minunat cu o lupta seculara ce a durat 20 de minute in scopul ridicarii din pat si mobilzarii spre a-mi desfasura zilnicile activitati.

Primul pumn in fata: ajung la birou, relativ vesela (gandul ca nu am mare lucru de facut si ca as putea scapa foarte usor astazi, ma incarca de optimism). Optimismul a disparut cu viteza TGV-ului in momentul in care al meu sef, dragul de el, a deschis minunata-i gurita si a grait: "La 9:30 ai o intalnire cu un client." Ceea ce a spus nu ar fi fost chiar catastrofal, dar in conditiile in care era ora 9:07 cand mi-a zis, clientul avea sediul la 8km fata de biroul meu, iar parcurgerea acestei distante in Bucuresti, ora 9:00, presupune cel putin 90 de minute. Nu mai adaug faptul ca habar nu aveam despre ce client era vorba, dar avand in vedere cat timp urma sa pierd in trafic chestiunea asta era pistol cu apa. Asadar se ia una bucata eu +una bucata sofer+ una bucata masina+una bucata GPS si se pleaca spre client. Am intarziat "doar" 70 de minute, timp in care am avut ragaz sa ma familiarizez mai mult decat mi-as fi dorit cu situatia clientului, servicii necesare, domeniu de activitate, arborele genealogic a peste 50% din angajati si multe altele. Bineinteles ca al meu client plecase, o totala surprindere pentru mine, omul din prea mult bun simt insa s-a si intors pentru a-mi acorda aprox. 8 minute in care a trebuit sa-mi sintetizez informatiile pe care in mod normal le-as fi expus intr-o ora.
Pana acum totul minunat :)

Al doilea pumn in fata: Cobor din sediul clientului, tiptil tiptil catre masina. Una bucata masina in parcare + una bucata eu - una bucata sofer. In prima faza am zis ca m-au solicitat prea mult cele 8 minute de concentrare. Ma uit in masina, langa masina, pe masina, sub masina....ciuciu sofer. Sun....si sun....si iar sun....in final aflu ca omul e prin zona, nu stie pe unde exact, a coborat sa-si ia mancare, dar s-a pierdut printre stradute (lucru absolut firesc atunci cand esti sofer, ca doar nu s-o cere sa ai spirit orientativ).

Al treilea pumn in fata: Dupa vreo 20 de minute in care m-a batut soarele in freza, apare soferul, ma intorc la firma (alte aprox. 40 de minute), toate bune si frumoase (ciuciu). Gurita sefului meu se deschide din nou spre a-mi grai apoteotic ca trebuie facuta o alta livrare (de servicii) pentru un alt client, deadline - ora 14. Minunat, nu era decat 12, iar livrarea catre acel client dureaza in mod normal 4 ore. Super :)

Ziua a continuat in acelasi ritm, ca doar asa e frumos sa fie totul constant si sa avem continuitate. A urmat un al patrulea pumn in fata si bineinteles un al cincilea, dupa care a intervenit imunitatea si am renuntat sa-i mai contorizez.

E minunat cum o zi de genul poate aparea de nicaieri, cand nici nu te astepti si tu, tu ce ai de facut, nu poti decat sa o iei ca atare, ca pana la urma asta e viata, vorba americanului "cacatul se intampla" si in cel mai rau caz ajungi acasa si pui mana si faci blog si iti versi amarul.
Sau nu...

Ce ai putea totusi sa faci dupa o zi ce nu ti-a mers tocmai la suflet?